Proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Investeste in oameni!.

CHIRURGIE

Rezectie apicala

Rezectia apicala este o interventie chirurgicala endodontica prin care se indeparteaza apexul – varful radacinii dintelui, precum si tesuturile inconjuratoare, in cazul in care acestea sunt infectate. Rezectia apicala este indicata doar dupa esuarea tratamentului si retratamentului endodontic nechirurgical. Accesul la nivelul apexului se realizeaza indepartand tesutul gingival si patrunzand la locul infectiei direct prin os. Rezectia apicala se incheie cu obturatia de canal retrograda.

Indicatii pentru rezectia apicala

  • anomalii anatomice ale radacinilor, care impiedica tratamentul de canal;
  • leziuni periapicale: osteita periapicala cronica, parodontita apicala cronica, chisturi radiculare;
  • traumatisme radiculare;
  • esuarea tratamentelor endodontice pe canal.

Contraindicatii pentru rezectia apicala

  • dinti fara valoare protetica;
  • dinti cu implantare compromisa;
  • leziuni periapicale ce depasest treimea apicala a dintelui;
  • fractura verticala de radacina;
  • pacienti cu contraindicatie pentru interventie.

Procedura de rezectie apicala

  • Incizia si reflectia unui lambou mucoperiostal – Dupa ce anestezia locala isi face efectul, medicul stomatolog va inciza un lambou gingival pe care il va decola pentru a expune osul.
  • Expunerea regiunii periapicale – Pentru a identifica locul in care se afla apexul radacinii se inteapa osul cu o sonda ascutita, apoi se decupeaza utilizand freza.
  • Chiuretarea tesutului patologic – Se indeparteaza tesutul granular din jurul apexului.
  • Rezectia apexului – Se excizeaza aproximativ 3 mm din varful radacinii (la un unghi de 45 de grade).
  • Obturarea canalului radicular – Pentru a sigila radacina, se realizeaza o obturatie de canal retrograda.
  • Curatarea ranii, sutura si radiografia de control – Pentru a sigila radacina, se realizeaza o obturatie de canal retrograda. Urmeaza inchiderea inciziilor, cu repozitionarea si sutura lamboului. Radiografia este necesara pentru a observa daca infectia este eliminata complet, aceasta realizandu-se inainte sau imediat dupa sutura gingiei. Rezectia apicala dureaza aproximativ 30 – 90 de minute, in functie de locatia dintelui si de structura – numarul radacinilor.
  • Indicatii postoperatoare – Dupa interventie este interzis sa sugeti sau sa clatiti rana, deoarece puteti provoca sangerarea. Durerea, edemul si echimozele sunt fenomene inflamatorii normale ce au loc dupa interventiile chirurgicale.

Sfaturi pentru pacienti

Medicul stomatolog trebuie sa stie daca urmati un tratament medicamentos. In cazul in care procedura se realizeaza sub anestezie locala, pacientului ii este recomandat sa consume o masa usoara inainte de interventie, insa in cazul inhalosedarii sau sedarii intravenoase interventia se efectueaza pe stomacul gol si dupa procedura pacientul are nevoie de un insotitor pentru a ajunge acasa. Controlul portoperator este recomandat a doua zi. Firele de sutura se indeparteaza dupa 7 – 10 zile. Pentru a observa daca procesul de vindecare decurge in mod normal, sunt necesare controale periodice la medic, la fecare 6 luni.

Extractia dentara

Mulţi medici dentişti recomandă extracţia dinţilor în incluzie, adică erupţi parţial. Un dinte erupt parţial permite patrunderea bacteriilor şi producerea infecţiei, care se poate extinde la osul maxilar, cu efecte grave. Dinţii în incluzie pot continua să erupă prin ţesutul gingival, chiar dacă nu au loc. Astfel, erupţia dentară exercită o presiune continuă, care în cele din urmă distruge rădăcinile dinţilor învecinaţi. Extracţia dintelui în incluzie poate preveni infecţia, distrugerea osoasă şi a dinţilor învecinaţi, evitând astfel apariţia unor efecte dureroase în anii ce vor urma.

Cum se extrag dinţii?

Înainte de extracţie, medicul dentist va analiza atent antecedentele dvs. medicale şi dentare şi va efectua o radiografie

La radiografie se vede lungimea, forma şi poziţia dintelui la nivelul osului maxilar. Pe baza acestor informaţii, medicul poate estima gradul de dificultate a procedurii şi poate decide dacă este nevoie de intervenţia unui specialist în chirurgia orală.

Înainte de extracţie, se efectuează o anestezie locală. Medicul dentist va folosi un anestezic cu efect local pentru a amorţi zona extracţiei.

La o extracţie simplă, după anestezie, dintele este slăbit în alveolă cu un instrument numit elevator, apoi extras cu cleştele dentar. Medicul dentist poate şlefui şi recontura apoi osul subiacent. După aceasta, poate închide incizia prin sutură.

Ce se întâmplă după extracţie?

Este esenţial să menţineţi zona curată şi să preveniţi infecţia imediat după extracţia dentară. Medicul dentist vă va da să muşcaţi uşor pe o bucată de tifon uscat, steril, pe care trebuie să îl ţineţi timp de 30-45 de minute pentru a reduce hemoragia până la oprirea completă. În următoarele 24 de ore, nu aveţi voie să fumaţi, să vă clătiţi gura insistent sau să periaţi dinţii învecinaţi.

După extracţie, trebuie să vă aşteptaţi la o senzaţie de durere şi disconfort. În unele cazuri, dentistul recomandă administrarea unui calmant. Uneori ajută aplicarea unei pungi cu gheaţă pe faţă, în reprize de 15 minute. Se recomandă să beţi doar cu paiul, să renunţaţi la activităţile foarte solicitante şi să evitaţi să beţi lichide calde. În ziua următoare extracţiei, dentistul poate recomanda o clătire uşoară a gurii cu soluţie salină caldă (nu o înghiţiţi) sau cu o apa de gură cu ingrediente antibcteriene. În mod normal, disconfortul se va atenua în 3 zile până la 2 săptămâni. Dacă durerea persistă sau devine severă, dacă apare inflamaţia, hemoragia sau febra, mergeţi imediat la dentist.

Extracţia dentară

  1. Anestezia locală înainte de extracţie.
  2. Slăbirea dintelui în alveolă cu elevatorul.
  3. Extracţia dintelui cu cleştele dentar.

Related Projects